cuspir: v. Aventar [cuspe pela boca]. 2 Aventar [daqué pela boca]. El volcán cuspía fueu. Nun paraba de cuspir sangre. 3 Despreciar [muncho]. Nun cuspas el nome de los nuestros antepasaos. || Cuspir a la cara, dicir [daqué] abiertamente ensin miramientu. 2 Despreciar muncho. || Cuspir en focicu, fam. dicir [daqué] abiertamente, ensin miramientu. 2 Despreciar muncho. || Cuspir na cara, fam. dicir [daqué] abiertamente, ensin miramientu. 2 Despreciar muncho. || Cuspir p’arriba, fam. asegurar daqué ensin tar ciertu de si pasará o non.