arriba: alv. Nun sitiu [más] altu. Siéntese falar arriba. 2 A un sitiu [más] altu. Foi arriba a buscalos. 3 Un sitiu [más] altu. Dende arriba vese meyor. 4 Nun tiempu posterior. Esti añu, la Selmana Santa cai más arriba. 5 A un tiempu posterior. Cuando lleguemos más arriba, como pa mayu, yá veremos. 6 Un tiempu posterior. El bautizu ye más p’arriba. 7 Nun sitiu anterior [nun escritu]. Eso has lleelo equí arriba. 8 A un sitiu anterior [nun escritu]. Esta nota unvia al llector más arriba. 9 Un sitiu anterior [nun escritu]. Eso que digo ta p’arriba. || Arriba o abaxo, más o menos. || Boca arriba, cola parte d’alantre p’arriba. 2 Cola parte principal p’arriba. || Cabeza arriba, cola parte principal mirando p’arriba. || Coles ferradures p’arriba, fam. muertu. || Cuesta arriba, difícil, trabayoso. A la hora de trabayar too ye cuesta arriba. || Cuspir p’arriba, fam. asegurar daqué ensin tar ciertu de si pasará o non. || D’arriba, de Dios o d’una autoridá superior. || De la hostia p’arriba, fam. estraordinariu, de carauterístiques notables. Fai un fríu de la hostia p’arriba. || Del diablu p’arriba, fam. mui grande. || Echar arriba, facer salir d’una situación apurada. 2 Medrar, espoxigar. 3 Facer medrar. 4 Construyir [una casa, un edificiu]. || Hasta arriba, fartucu, ensin poder aguantar más. 2 Con apuru [de trabayu]. || Mirar d’arriba abaxo, permirar con fixeza, con descaru, con despreciu. || Muela d’arriba, piedra [grande, plana y redonda que se pon enriba d’otra fixa nel molín]. || Pámpana arriba, cola parte d’alantre p’arriba [una persona cuando ta echada]. 2 Cola parte principal p’arriba. || Pates (pa) arriba, fam. cola parte que tenía que tar p’abaxo mirando p’arriba. 2 Mal curioso, ensin orde [daqué]. Dexó’l cuartu pates arriba. || Pica arriba, cola parte delgada o aguzada p’arriba. || Plomu arriba, xubiendo un terrenu mui cuesto. || Que si p’arriba, que si p’abaxo, ensin decidise. || Salir (pa) arriba, ameyorar, espoxigar. 2 Tener ésitu [social, económicamente]. 3 Realizase [una idea, un proyeutu]. || Ser de la vieya p’arriba, ser revolvín. || Serrar d’arriba, fam. gobernar, dirixir. || Son d’arriba, [tipu de] baille de Cangas del Narcea que se bailla a lo suelto. || Tener frebes d’arrebater cuesta arriba, ser vagu, folganzán. || Tirar p’arriba, echar cálculos pelo alto.