cencerru, el: sust. Oxetu [asemeyáu a una campana que se cuelga del pescuezu de les vaques, de les oveyes]. 2 Persona [que fala muncho y ensin sentíu]. 3 Persona [qu’anda d’un sitiu pa otru bilordiando, llevando cuentos]. 4 Persona [que repuna pol muncho falar]. 5 Persona [reburdiona, protestona]. 6 Persona [tosca, torpe]. 7 Arguyu, enchipamientu. 8 Castrón [que manda un rebañu]. || A cencerru, ensin avisar, ensin dicir nada primero. Llegó a cencerru. || A cencerru tresecháu, secretamente, ensin enterase naide. || Cencerru apertáu, cencerru col mayuelu fixu [pa que nun toque]. || Cencerru cascabiellu, cencerru [que toca mal]. || Como un cencerru, fam. mui [chifláu, allocáu].